Ochiul de sub pătură

Sunt oameni care, atunci când le vorbești, se uită la tine cu o privire goală. Care nu-ți transmite nimic. O privire seacă. Și sunt oameni cu niște ochi care te pătrund până nu mai știi de tine. Te fixează în timp ce te ascultă de îți uiți vorbele. Devii sfios. Și-ți vine să te acoperi, să arunci o pătură pe tine. Să-ți ascunzi interiorul pe care aceștia parcă reușesc să-l vadă. Tot. Dintr-o singură privire.

Și sunt oameni în privirea cărora te simți ca acasă. Acolo, în ochii lor, găsești liniște, cald și bine. E confortabil să vorbești cu oameni care știu să te privească când ai ceva de spus. Sau de tăcut.

Îmi plac oamenii care știu să te privească.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.