Vis de conifer

Ieri am trecut pe lângă un brad culcat la pământ. Cineva s-a descotorosit de el, abandonându-l lângă tomberon. Mi s-a părut atât de viu. Și atât de frumos. O moarte precoce. Acum câteva zile era o vedetă, cu stea în vârf. Globuri colorate și luminițe îi străluceau printre ramuri. Lumea se-nvârtea în jurul lui.

Probabil, când era în pădure, visa la ziua în care va ajunge într-o casă de oameni. Visa să fie îmbrăcat în cele mai frumoase podoabe. Visa să audă oameni fericiți, râsete de copii, cântece, povești spuse pe înserat. De câte ori pădurarul venea cu drujba să taie brazi, se ruga să fie el cel ales. I-au trebuit ani să crească. Pentru câteva zile de strălucire.

Ca apoi să devină gunoi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.