Adiere la capătul lumii

Oamenii călătoresc din mai multe motive. Pentru relaxare, să adune suveniruri, din curiozitatea altor pământuri, să bifeze țări pe hartă, să se fălească prietenilor pe unde au umblat, pentru shopping, pentru că-și permit.

Să afle, să învețe, să-și îmbogășească interiorul. Să viziteze muzee, catedrale, ziduri. Să respire aerul, forfota orașelor necunoscute. Să guste alte mâncăruri, să facă dragoste cu oameni care vorbesc altă limbă, dar iubesc cu aceleași emoții. Să se găsească pe ei, depărtându-se de origini. Să uite de rutina și grijile din viața lor.

Eu aș fi în stare să călătoresc la capătul lumii pentru o îmbrățișare. Pentru o atingere, un respirat în ceafă. Apoi aș veni acasă cu o amintire împrimată în piele. Pe care aș duce-o cu mine, până la sfârșit.

Acum mă duc să călătoresc încă o zi prin viața mea.
Că mâine va fi amintire.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.