Oameni fără cortină

Unii fug de rutină, de anostul existenței, căutând activități care să-i scoată din plictisul cotidian. De teama de a nu se transforma în niște roboței. Alții adoră confortul și previzibilitatea. Vor să știe zilnic care le sunt sarcinile, rostul. Le e frică să facă un pas în afara lumii lor. Nu se avântă în necunoscut. Îi sperie eșecul.

Mie mi-e teamă de rutina emoțională. Mi-e teamă să nu se pietrifice în mine simțăminte. Poate de aceea îmi plac oamenii. Pentru că transmit emoții. Pe care le vânez. Am nevoie de trăiri. De toate felurile. Le găsesc în cărți, filme, muzică. Dar cel mai mult în oameni. Pentru că sunt vii. Poveștile lor le găsesc mai puternice decât orice film premiat la Oscar. Fără muzică în fundal care să stoarcă lacrimi, fără prim-planuri care să arate emoțiile lucrate.

Oamenii de care vorbesc eu transmit simplu, fără reflectoare, povestind despre ei.  Folosind vorbe. Și uneori tăceri.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.