Obişnuiesc să mă împotmolesc în spaţiul dintre cele două cuvinte fără diacritice. Îl zic pe TE cu avânt, apoi mă clatin în golul dintre cuvinte. IUBESC-ul îmi porneşte din mine urlând (nu ştiu exact din care cotlon), se caţără până în gât, apoi se ghemuieşte acolo, până devine nod.