Obişnuiesc să mă împotmolesc în spaţiul dintre cele două cuvinte fără diacritice. Îl zic pe TE cu avânt, apoi mă clatin în golul dintre cuvinte. IUBESC-ul îmi porneşte din mine urlând (nu ştiu exact din care cotlon), se caţără până în gât, apoi se ghemuieşte acolo, până devine nod.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.