Viața l-a împins să pună punct. De vreo patru ori. La distanțe egale de timp. Eu am unit sfârșiturile lui cu tot atâtea iubiri drepte, constante. Și-am ridicat ziduri, izolându-ne într-un cub. Între cei patru pereți, ne-am creat o lume, a noastră. Fără ferestre spre afară. Doar cu vedere spre noi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.