Aud zăpada cum se topește și picură prin burlane. Vremea se înmoaie, starea mea devine lichidă. Gândurile, și ele, curg toate și se adună într-o baltă. Acolo, pești ciudați le devorează. Solzii lor prind strălucire. Apoi le cresc aripi. Și se duc aiurea, se transformă în alte gânduri care-mi caută mintea, unde-și fac casă. Uneori le zic, alteori le tac. Pe unele, ca să nu le uit, le pun pe hârtie. Pe altele le las să devină mâncare pentru pești.