Gânduri pentru pești

Aud zăpada cum se topește și picură prin burlane. Vremea se înmoaie, starea mea devine lichidă. Gândurile, și ele, curg toate și se adună într-o baltă. Acolo, pești ciudați le devorează. Solzii lor prind strălucire. Apoi le cresc aripi. Și se duc aiurea, se transformă în alte gânduri care-mi caută mintea, unde-și fac casă. Uneori le zic, alteori le tac. Pe unele, ca să nu le uit, le pun pe hârtie. Pe altele le las să devină mâncare pentru pești.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.