Uneori trag cu ochiul la fotografia ta pe care am ascuns-o într-o carte. Mă uit la ea doar un pic. Fără s-o ating. De teamă să nu mi se lipească de degete, de buze, apoi de piept de unde s-ar putea să n-o mai pot lua. Iar chipul tău va rămâne, cine ştie cât, imprimat pe sânul meu stâng.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.