Contraste

Sunt întâlniri la care vreau să arăt bine. Cel mai bine. Îmi pregătesc cu minuțiozitate fiecare detaliu. Apoi mă trezesc în ziua marelui eveniment că îmi apare un coș pe frunte. Că nu-mi stă bine nicio haină pe mine. Părul nu mi se aranjează așa cum îmi doresc. O unghie frumos dată cu ojă mi se rupe din carne.

Și sunt zile când șterg pe jos cu mopul, mă duc la baie să vărs apa din găleată, îmi arunc în treacăt o privire în oglindă și rămân într-o uimire tâmpită. Pentru că arăt foarte bine. Părul zburlit, prins la întâmplare, parcă ar fi coafat de un specialist într-un mare stil, bluza lălâie îmi cade pe mine într-un anume fel, lăsându-mi ușor un umăr gol, obrajii au o culoare vie, ochii au o altă strălucire. Se pare că sunt și momente când arăt perfect.

Atunci când nu mă vede nimeni.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.