207

Mi-aș dori să fiu într-o cameră mică de hotel, cu pereți apropiați, între care sentimentele să stea înghesuite, emoțiile să se sufoce. Câteva lumânări aprinse într-un întuneric complice, întinsă pe un pat străin, încolăcită peste tine ca o iederă, să ascultăm ceva de Bach, să te joci cu degetele în părul meu. Să agățăm timpul în cui, ca pe un suvenir. Să ne citim biografia pe centimetri de piele. Să ne găsim răspunsuri în respirații necontrolate.

Să fim.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.