Ca să scap de timiditate, psihologul m-a așteptat într-o sală cu pereți plini de oglinzi în care mi se reflecta chipul. Când m-am văzut, m-am rușinat. Încet, făceam cunoștință cu mine. După două ore am putut să mă dezbrac de tot. Să mă văd bine. Acum umblu goală pe străzi și mă privesc în vitrine.
Caut alt psiholog.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.