Mereu am auzit vorbindu-se despre echilibru. Și măsură. În tot. Eu nu prea știu unde și când să mă opresc. Nu mă pricep să țin talpa pe linia aia de mijloc. Așa că am început să mă antrenez la circ. Stau toată ziua cocoțată la-nălțime, pe o sfoară. Învăț să merg drept și-n echilibru.
După multe antrenamente n-am reușit să fac mare lucru. Tot mi-e teamă să stau pe clădiri înalte, pe margini de poduri, pe balustrade de balcon. În schimb în iubire merg fără probleme la înălțimi cosmice, pe-o dungă subțire, legată la ochi. Fără nicio plasă de siguranță. Doar cârlige puternice. Care mă țin agățată de nori.