Piatra

Iau piatra și o strâng în palmă. E grea, dură și rece, de mărimea unui kiwi. Mă uit la ea și o țin așa, ca și cum aș vrea să îi cunosc viața. Că are și ea o viață. S-a născut cândva, undeva, cu sute de ani în urmă. O acumulare în timp de sedimente care au fost îngropate de altele sub efectul ploilor, ninsorilor. A bătut-o vântul, a ars-o soarele, a înghețat-o gerul. A rezistat vremurilor, anotimpurilor, oamenilor. Poate că cineva, înaintea mea, a mai atins-o. A ținut-o, ca și mine, în palmă. A privit-o ca pe un trofeu. A venerat-o și prețuit-o. A văzut în ea mai mult decât o aglomerare de minerale. Apoi, într-o zi, a pierdut-o. Mă uit la forma ei ovală, ciobită într-o parte, imperfectă. Parcă cineva a mușcat din ea, curios să o guste. O rocă cu o suprafață fină, șlefuită de timp. Exteriorul banal, o piatră ca oricare alta. Mă uit mai bine, să-i văd inima. În interior văd o amestecătură de culori. De fapt, țin în mână o piatră semiprețioasă. Culorile din ea mă fascinează. Vreau să le văd mai bine. Instinctiv, ling despicătura din piatră. Nuanțele se intensifică ușor, strălucesc. În gură simt gust de pământ. Roca prinde parcă viață. O mișc în mână, spre lumină. Constelații întregi par că s-au înghesuit în ea. Stau așa, minute bune, într-o contemplare mută.

Mă gândesc la oameni. Uneori sunt la fel ca piatra asta. Se sedimentează  în interiorul lor dureri, trăiri, iluzii, frici, dezamăgiri. Devin duri, reci, insensibili. Își pun un scut peste lumea lor, pe care o apără și o ascund ca să o protejeze. Se transformă în roci. Nu vor să se lase atinși de nimic ce ar putea să le facă rău. Doar cine are răbdare să le stea alături, să-i înțeleagă, să-i asculte, poate descoperi într-o zi comoara și culorile din ei.

Simt cum în pumnul meu s-a  încălzit piatra. Deschid palma și o las să respire. O pun pe etajera din fața patului. Mă duc la frigider și-mi iau o înghețată. Încep să o ling cu poftă. Rozul intens îmi colorează limba. În gură simt gustul căpșunilor crescute în pământ. Pe care s-ar putea să fi căzut, de undeva, o piatră.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.