Desculți pe acoperiș

În cămăruța din mansardă pereții ne apăsau emoțiile. Stăteam față în față fără să ne spunem nimic. Am deschis geamul larg; aveam nevoie de aer. Acoperișuri de diferite forme și mărimi se întindeau în fața noastră. Nu vedeam nicio clădire, niciun om, nicio străduță, niciun pom, nimic. Doar o pădure de țigle. Din care ieșeau hornuri ca niște tunuri care parcă voiau să împuște cerul. Mi-ai spus că vrei să mă duci deasupra lumii, să simt înaltul cu tălpile goale. De ce m-aș fi opus?

M-ai luat de mână și am evadat din odaia cu prea multă tăcere. Ochii din acoperiș ne priveau mirați și confuzi. Nu erau obișnuiți să li se plimbe nebuni printre țigle. De undeva, de la o terasă, se auzea o muzică pe care o cunoșteam amândoi.  Am început să ne mișcăm trupurile, așa desculți, într-un dans improvizat. Mi-a fost teamă să nu te calc pe picioare.  Cineva mi-a spus cândva că, dacă te potrivești la dans cu un bărbat, înseamnă că ești compatibil cu el în pat. Am zâmbit. Noi chiar ne mișcam foarte bine.

Am continuat să plutim, să ne plimbăm de pe un acoperiș pe altul. Să ne prostim ca doi copii rămași singuri, cocoțați pe casă. Înălțimea mă amețea. Și privirea ta adâncă. Am făcut echilibristică pe-o dungă, piruete pe margini de hornuri, apoi ți-am spus că îmi doresc enorm de mult să zbor. Cu tine puteam îndrăzni orice. N-aveam frici, nici îndoieli. Voiam să ne desprindem de pe acoperișurile ascuțite și să încercăm să atingem albastrul. M-ai strâns bine de mână și, în loc să urcăm spre cer, m-ai coborât în cămăruța noastră. N-am știut că pot atinge norii și așa, întinsă pe pat. De la primul sărut, am simțit cum îmi cresc aripi.  Am aflat că tot universul se poate îngrămădi pe o saltea.

Dimineață am găsit pe cearșaf, lângă fața mea, o pană. ”Probabil mi-a căzut din aripă, de la prea mult zbor.”, mi-am zis zâmbind.  Apoi am văzut perna descusută într-o parte, din care se revărsau mai multe pene rebele. Atunci am înțeles de ce oamenii visează uneori. Pentru că zborurile lor sunt îngrămădite-n perne.

Te-am privit, în tăcere, cum dormi pe bucata ta de pat. Am început să te mângăi pe frunte, să te ciupesc de obraji, să te gâdil pe nas, să-mi plimb degetele prin barbă. M-ai lipit toată de tine. ”Mai vreau să zbor”, ți-am șoptit la ureche.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.