Mă strâng atunci când pășesc oamenii peste pietrele mele, de fiecare dată când șirul de scoici agățate în bătaia vântului îmi aduce aminte de sunetele tale. Am intrat din nou pe străduța aceea îngustă și mi-am plimbat palmele pe pereții caselor. Îmi miros acum a var vechi, a fum de brad și a perechi pierdute prin oraș.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.