Desculță, despletită precum o noapte prinsă la furat în zorii zilei, grăbită și înfrigurată, m-am oprit ieri și m-am așezat pe trotuarul din fața parcului. Plutesc covrigii calzi în mâinile oamenilor, blana câinilor aruncă tonuri calde în cenușiul străzii, eu stau. Îmi întind picioarele peste o baltă minusculă. Și-mi par, așa, dezgolite, un pod peste ocean.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.