Atingeri

De câte ori atingeam o ființă pe care nu o cunoșteam, intram în pielea ei și, brusc, o înțelegeam.
Am atins un cerșetor. Am simțit o durere în stomac și frig în oase.
Am atins un om înstărit, mă durea capul de la gânduri, bani de dat, de primit, datorii, caviar.
Unei femei i-a scăpat eșarfa de la gât. Am ridicat-o și am simțit iubire amestecată cu teamă și minciună.
Un copil m-a lovit cu o minge. Am simțit bucurie, jucării, bomboane, râsete.
Un bărbat m-a atins cu un zâmbet. I-am simțit singurătatea.
Un bătrân se chinuia să-și ridice bastonul care îi căzuse. L-am ajutat. Am simțit împăcare, oboseală, resemnare.
O femeie stătea pe o bancă și scria ceva. I-a căzut creionul. I l-am dat. Un revolver cu care-și omora fricile transformându-le în cuvinte înșirate pe-o hârtie.
Am întânit oameni care mă loveau cu vorbele. În spatele lor am văzut frustrări, neputințe. Copilării triste.
Am cunoscut oameni care râdeau zgomotos și spuneau că-s fericiți, dar în ei își făceau lacrimile lacuri.
Într-o casă luxoasă am pus mâna pe o carte. Am văzut cum autorul scria în liniște la lumina unui felinar într-un sat uitat de lume.

O prietenă mi-a spus că nu pricepe cum pot sta minute întregi în tăcere visând cu ochii deschiși. Dacă ai fi în pielea mea, ai înțelege, i-am spus.
I-am atins ironia din zâmbet.
Nu am simțit nimic.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.