Despre Mine

Sunt complicată, și atât de simplă, încerc să fiu un om bun, sunt prea emotivă, aiurită, mă plimb des printre nori, panicoasă uneori din nimic, puternică atunci când e nevoie, plâng la filme, la melodii bune, la bucurii imense, la frumuseți mărunte, nu-mi place rujul, mă simt murdară pe buze, tocuri port rar, doar la ocazii, mă simt cea mai frumoasă în casă, nemachiată, ciufulită, iubesc pătimaș, cu totul, mă atașez de oameni, mă rup în bucăți când îi pierd, îmi place să râd, sunt altruistă, îmi plac poveștile, să le ascult, să le scriu, le caut, le inventez, le trăiesc, mă țin vie, iubesc Italia, mestecenii, hamacul, îmi plac eșarfele, pijamalele, papucii de casă, păturile moi, cafeaua cu lapte, ador ceștile de ceramică, am învățat să iubesc pietrele, argila, felspatul, nu am memorie bună, uit răutăți, niciodată emoții. Sunt o împrăștiată. Capul mi-e în nori, picioarele îmi umblă aiurea pe cărări fără felinare, mâinile caută să atingă neatinsuri. Ochii vor să vadă lumi imposibile, inima vrea să simtă tot. În nopți târzii, cu liniști confortabile, cu zgomot de puls în aortă și bătăi necontrolate de taste, mă înghesui toată în mine, apoi mă împrăștii printre cuvinte cu sens. Scrisul e un zbor fără țintă prin cerurile mele. Sunt femeie. Când mănânc spaghete carbonara, nu mai știu cine sunt.